BCE asigură lumea că de luna viitoare inflaţia, ajunsă la cote istorice, va încetini. Toate semnalele arată însă că preţurile, în cel mai bun caz, vor rămâne sus mai mult timp

Un sondaj al Ifo arată că în Germania mai multe companii ca niciodată vor să majoreze preţurile.

Când zona euro se confruntă cu cea mai puternică inflaţie din istoria ei, când preţurile din Germania şi Spania cresc cu cel mai accelerat ritm din ultimii 30 de ani, Banca Centrală Europeană asigură lumea că noiembrie este vârful şi că de acum încolo scumpirile vor încetini. De aceea, spun oficialii băncii centrale a zonei euro, instituţia nu trebuie să intervină pentru a frâna inflaţia. Alte bănci centrale din Europa, în principal cele din est, din economii care nu folosesc euro, au acţionat prin creşterea dobânzilor. Însă chiar vor încetini scumpirile atât de mult încât consumatorii să-şi permită să uite din nou de noţiunea de inflaţie? Se vor mai întoarce preţurile mici?

Analiştii spun că odată cu venirea iernii, criza energiei din Europa, care contribuie la actualele scumpiri, se va agrava. Se vor scumpi şi îngrăşămintele chimice, ceea ce va face mai scumpe alimentele. Iar penuriile globale şi criza din transportul mărfurilor pe mare sunt departe de a se fi încheiat.

În Germania, cea mai mare economie europeană, către care se duc cele mai multe din exporturile est-europene, inflaţia ar putea atinge aproape 6% luna aceasta, arată calculele băncii centrale Bundesbank.

Estimările altor instituţii germane plasează inflaţia, calculată în funcţie de standardele locale, la peste 5%, un nivel record. Isabel Schnabel, o reprezentantă a Germaniei în boardul BCE şi considerată un ecomomist echilibrat, i-a asigurat pe germani că BCE „se aşteaptă ca noiembrie să fie vârful“ inflaţiei.

De acum încolo creşterea preţurilor va încetini şi se va retrage spre 2%, ţinta BCE. „Pot înţelege foarte bine că mulţi oameni sunt îngrijoraţi. Dar trebuie să înţelegem şi că acestea au de-a face cu o situaţie economică extraordinară“, a spus Schnabel. Ea a menţionat că inflaţia se datorează unor efecte de bază neobişnuite, dar şi creşterii preţurilor energiei şi materiilor prime. Schnabel a făcut aceste comentarii înainte de publicarea datelor statistice despre inflaţia din noiembrie, după cum a observat Bloomberg.

În Spania, o altă mare economie din zona euro, dar mai săracă decât Germania, inflaţia a acce­lerat de la 5,4% în octombrie la 5,8% în noiem­brie, cel mai ridicat nivel din 1992 încoace. Ajustată la standardele de calcul ale Eurostat, biroul de statistică al UE, indicatorul s-a situat la 5,6%. Principala contribuţie la acce­lerarea creşterii preţurilor a avut-o scum­pi­rea alimentelor şi a carburanţilor, scrie Reuters.

Creşterea preţurilor electricităţii a încetinit însă sub acţiunea măsurilor de protejare a populaţiei luate de guvern. Analiştii intervievaţi de Bloomberg estimează la nivelul UE o inflaţie de 4,5% în noiembrie, cea mai puternică de la introducerea în circulaţie a monedei euro. Prin urmare, deşi veche de când au apărut primele noţiuni de schimb şi economie, inflaţia în forma sa actuală este ceva nou pentru BCE.

Creşterile de dobânzi sunt instrumentul preferat al băncilor centrale pentru frânarea inflaţiei, dar au acţiune lentă şi au tendinţa să încetinească şi creşterea economică prin scumpirea creditului.

Germanii au teama de inflaţie în sânge şi de aceea s-ar putea ca Schnabel să fi simţit nevoia să iasă şi să-i asigure că inflaţia actuală nu este un balaur. Colegul său Fabio Panetta, un italian, a ieşit şi el pe scenă spunând că accelerarea inflaţiei este „rea“, dar totuşi temporară, ceva ce oficialii BCE spun de mult timp, şi că BCE nu trebuie să intervină.

Italia este o economie mai slabă decât cea germană şi când actuala criză a lovit, ea nici măcar nu-şi revenise complet din criza anterioară. Prin urmare, pentru Italia este important ca BCE să tragă de timp cât poate şi să protejeze creşterea economică.

Pentru BCE situaţia nu se complică doar aici. Mersul economiei şi preţurile sunt influenţate de factori pe care pur şi simplu nu-i poate controla. Exportatorii chinezi se plângă că penuriile şi scumpirea materiilor prime i-au forţat să crească preţurile cu 10-40%, ceea ce se va vadea în stocurile noi importate de statele europene sau din alte regiuni. Transportul pe mare a devenit impredictibil, iar mărfurile sunt adesea blocate în terminale străine.

O analiză a revistei Quartz a găsit că nu problemele de transport au cea mai mare contribuţie la scumpiri, ci penuriile de materii prime şi produse. Raritatea unor produse îi încurajează pe vânzători să majoreze preţurile cât vor. Financial Times scrie că insuficienţa de gaze naturale cu care se confruntă Europa va avea un impact social şi politic mai serios decât scumpirea carburanţilor. Este vorba despre scumpirea îngrăşămintelor naturale, la fabricarea cărora gazele sunt un ingredient esenţial. Iar îngrăşăminte mai scumpe înseamnă mâncare mai scumpă. La primăvară se va vedea efectul scumpirii energiei asupra fermierilor cu sere. Bloomberg notează că actuala criză a energiei din Europa este pe cale să se agraveze odată cu venirea frigului.

Furnizorii de gaze şi electricitate nu vor livra mai mult, deoarece actualele preţuri le convin de minune, iar cererea nu se va duce în jos decât dacă este distrusă. Gazprom, monopolul rus al exporturilor de gaze, a raportat un trimestru trei record la profituri şi crede că trimestrul patru va fi şi mai bun.  Doar agravarea pandemiei ar mai putea detensiona piaţa. Iar în Germania, un sondaj al Ifo arată ca mai multe companii ca niciodată după lansarea studiului vor să majoreze preţurile.